Pentru orice reacție există o contrareacție. Din păcate și părinții sunt oameni şi greșesc, iar atunci când greșesc se întâmplă că relația se rupe și apar luptele de putere între părinți și copii.
I-am întrebat de multe ori pa părinți și chiar cadrele didactice:
„Ce faceți atunci când copilul nu vă ascultă la școală sau acasă?” Un cadru didactic mi-a răspuns într-o zi, foarte sincer si serios, că atunci când copilul este obraznic îi face la fel. I-am cerut sa-mi dea un exemplu. Mi-a spus ceva de genul:
„Daca copilul nu mă ascultă, nici eu nu-l ascult în timpul orelor sau al pauzelor. Cum îmi face așa îi fac!” Am întrebat-o pe doamna profesor: „Şi ce învață copiii din aceasta?” Mi-a răspuns:
„Învață cum e să ţi se facă ce nu-ţi place.” Am continuat:
„Şi ce rost are să învețe aceasta? La ce-l ajuta?” Mi-a răspuns:
„Îl ajută să se cumințească!”
Din nefericire, mulți părinți gândesc că dacă-ți încordezi pumnii și arăți că ești mare și tare copilul se va supune și va avea o revelație spontană că a greșit, îi va părea rău pana la cer și înapoi la pământ și problema se va rezolva pe loc. Va avea un moment de iluminare! Din păcate, nu se întâmplă asta aproape niciodată, iar metoda de a-i face în ciudă copilului, sau a-i întoarce răul pe care l-a făcut, a-l critica, sau a-i ține morală pe un ton ridicat nu sunt deloc soluții eficiente, ci mai degrabă soluții ineficiente, care adâncesc și mai mult problema. Aceste practici sunt extrem de uzuale:
- Când copilul a greșit îi ții morală.
- Când s-a comportat urât îl înjosești.
- Când nu reușește să se ridice la nivelul așteptărilor tale, îi spui că e prost sau habar n-are pe ce lume trăiește.
Atunci copilul intră într-o luptă de putere care devine un cerc vicios. Părintele își atacă copilul pentru că este obraznic, iar copilul reacționează și mai urât în fața părintelui. Cu cât părintele continuă să se lupte pentru a prelua puterea şi a-l pune la punct pe copil, cu atât mai mult copilul opune mai multă rezistență părintelui şi devine ca un elastic rigid, care nu mai vrea sa se lase modelat.
Când apare lupta de putere, apar comportamente cum ar fi:
- Copilul manifesta o surzenie selectiva fata de părinte şi dă impresia că nu aude ce spune părintele.
- Copilul vă ignoră cerințele, cu intenție, bineînțeles, deoarece nu se simte bine în preajma voastră.
- Se retrage când vă vede.
- Caută tot felul de scuze, că are teme, că este obosit, că îi este rău, că nu are teme, …
- Devine încăpățânat sau agresiv. Agresivitatea este tot o modalitate de a vă respinge și a vă îndepărta de el pentru că nu suportă „răul” pe care i-l faceți. Încăpățânarea e o formă lipsită de subtilitate de a vă refuza.
- Se ceartă cu părinții și are un ton ofensator, iar conflictele nu se rezolvă niciodată! Conflictul este o modalitate de a prelua puterea si a câștiga lupta de putere.
- Copilul nu dorește să fie învățat și disciplinat!
- Relația părinte-copil se deteriorează!
- Emoțiile sunt negative și de o intensitate înaltă!
Luptele de putere sunt, de fapt, lupte emoționale între copii şi părinți care urmăresc să stabilească cine deține puterea. Ideea este următoarea. Copilul, pentru a fi educat şi învățat, trebuie să dorească. Dacă nu dorește părintele nu-l poate educa şi învăța! Sarcina părinților este să furnizeze educație şi să fie figuri morale şi modele în familie. Una din nevoile principale ale copiilor este să fie autonomi și independenți. Daca părintele forțează nota şi îl obligă pe copil, sau devine punitiv, copilul nu mai dorește să fie educat, așa că apare o luptă de putere. Copilul luptă să îşi apere poziția sa de persoană care refuză educația şi își afirmă autonomia, iar părintele luptă să-şi recapete puterea de adult responsabil cu educarea cupiului.
Paradoxul face că de cele mai multe ori, părintele provoacă luptele de putere datorită strategiilor ineficiente pe care le folosește. Pedeapsa excesivă, agresivitatea emoțională sau fizică, conflictele, neîncrederea în copil, nerecompensarea copilului și altele asemenea au potențialul de a declanșa și a menține luptele de putere.
Toate drepturile rezervate ® Marius MARICI 2018
