· 1 Comentariu
Există o categorie de greșeli care, daca sunt făcute, au șansa să nu mai fie repetate a doua oară. Ce se întâmplă, de fapt, este că părintele este expus unor consecințe naturale, îşi învață lecția şi nu mai greșește a doua oară. Când ai greșit o data, iar paguba a fost costisitoare, a doua oară vei suflă și în iaurt pentru a evita să mai pățești așa ceva.
- Să îl lași să strângă uleiul sau făina de pe masă, când copilul are doar câțiva anișori. Copiii sunt curioși, iar cele două ingredient, precum și altele desigur, sunt lucruri foarte atrăgătoare de joacă. Fie îi supravegheați și îi antrenați să gândească și să le întrebuințeze cum trebuie, fie le creați un spațiu special în care să se joace, fie evitați să le cereți aceasta.
- A amâna să îți duci copilul cu stomacul stricat la toaletă în timp ce conduci mașina. Autocontrolul copilului are limite, iar dacă sunt încălcate, iar problemele nu sunt luate în serios, copilul poate să vă facă o surpriză foarte neplăcut de șters! 😊
- Să ignori să verifici copiii, atunci când de prea mult timp se joacă fără să facă deloc gălăgie. De obicei liniștea perfectă e un semn că ceva rău s-a întâmplat acolo, iar copilul ascunde ceva sau se ascunde, de fapt.
- Să le spui tot din casă sau să-i lași să vadă tot ce faci, crezând că nu vor spune nimic prietenilor. Copiii sunt ca o sugativă. Absorb tot ce văd și aud, iar daca nu au un autocontrol format și sunt mai mici, cu siguranță vor da din casă. Părinții ar trebui să facă distincția între sistemul cuplului parental și cel al familiei. Între cele două sisteme trebuie să existe granițe și limite. Copiii care nu au dobândit încă un autocontrol suficient de ridicat vor fi înclinați să spună secretele din casă. Dacă nu știu, nu vor spune!
- Să cedezi la insistențele copiilor și să-i lași afară mai târziu decât este regula casei. Probabil vor veni şi mai târziu, deoarece copiii vor înțelege că părinții au făcut o concesie și cred ca mai pot face una. Cel mai potrivit este să respectați regulile și să evitați excepțiile. Dacă totuși doriți o excepție și există un motiv serios pentru aceasta, discutați cu ei și stabiliți noi reguli pentru această nouă situație. Explicați că regulile de până atunci nu se schimbă, iar ce se întâmplă acum are un motiv deosebit. Bateți palma cu copilul în toate aceste privințe și, doar după ce a înțeles și este de acord, poate sta peste program.
- Să le permiteți să facă o treabă dificilă, deoarece insistă fiind curioși, fără să o mai fi făcut înainte niciodată, cum ar fi să vopsească ușa de la intrare, care e în mai multe culori. Sarcinile complexe și noi au șansa să fie aproape întotdeauna ratate, în lipsa unui training în prealabil. Ce e complex și nou are nevoie de pregătire graduală, pentru a dobândi abilitățile necesare și a atinge performanța.
- Să faci lucruri pe care nu dorești să-i înveți pe copii, ca de exemplu să vorbești urât, dar să le ceri copiilor să vorbească frumos. Copiii copie modelele fantastic de repede. Daca spui și nu faci, va spune și el și nu va face. Dacă faci şi te scuzi, va face și el și se va scuza. Excepțiile care reprezintă încălcări ale unor reguli morale sau convenționale slăbesc puterea copilului de a respecta ce este bine şi dezirabil şi-l încurajează să desconsidere limitele şi granițele. Părinții care conștientizează ce se întâmplă vor regreta excepția făcută.
- Să-i lași pe copii împreună cu prietenii lor, în casă şi să pleci. În prezența prietenilor și fără părinți, copiii mai mici au mai mult curaj să facă ceea ce nu ar face singuri. Lipsa de supraveghere este cauza multor probleme de comportament sau accidente casnice. Dacă ați pățit-o o dată, este posibil să nu-i mai lăsați și a doua oară!
- Să promiți şi să nu le cumperi ce ai spus! Copiii vor insista şi îţi vor reaminti ce ai spus, şi că ai promis, şi că nu te ţii de cuvânt, şi că nu ești corect, şi că așa o să facă şi ei… E greu să promiți ceva în fața copiilor şi să nu te ţii de cuvânt. De obicei copiii ne penalizează. Un părinte pățit probabil va fi mai atent cu ce promite și ce spune.
- Să-i compari cu ceilalți frați sau alți copii. A compara copiii între ei este o practica nerecomandată. De obicei reacția este imediată, iar copiii se acuză, se justifică, devin răutăcioși cu cei din jur, sau se supără și intră într-o luptă de putere. Cu toate că unii părinți nu observă cât de ușor se transformă copiii și cât de răutăcioși devin față de ceilalți, când sunt comparați, compararea motivează negativ copiii și-i fac mai răi!
Toate drepturile rezervate ® Marius MARICI 2018
